Ce are atat de special acest film?

Documentarul incepe aruncand direct privitorul in ideea de muzica, emotia si bucuria starnite de muzica. Ben Harper vorbeste, printre pastile de reprezentatii live, despre inutilitatea etichetelor, a denumirii stilurilor, necesitatea de a trece dincolo de bariere si conventii in muzica, despre cum a devenit muzica lui cunoscuta, si ideea de a face ceea ce simti si cum simti ca si artist, fara sa te limitezi in vreun fel.

Ajunge apoi la radacinile, influentele si, cel mai important, familia care l-a crescut pe Ben. Iti dai seama imediat cum a ajuns Ben Harper la acel sunet unic, eclectic, alb si negru in acelasi timp. A crescut intr-o familie in care Hendrix si Dylan erau ascultati cel putin de doua ori pe zi iar toata familia lucra intr-un magazin de instrumente muzicale si toti erau profesori de chitara, banjo.. and other string instruments. De la tatal lui, care l-a cam neglijat in copilarie si despre care vorbeste foarte putin in acest documentar, se pare ca a ramas doar cu influentele black/afro si amintirea unui concert Bob Marley care l-a marcat profund.

Pentru Ben lucrurile par foarte simple. Lumea se imparte in bun si rau. Trebuie sa lupti impotriva raului, chiar daca ai si tu raul in tine. Cum le deosebesti? Le simti. Iar muzica te va inspira si ghida.

Marele merit al regizorului Danny Clinch este ca reuseste sa treaca prin toate aspectele vietii si muzicii artistului intr-un mod foarte natural, asemenea vorbelor lui Harper de la inceputul documentarului, beyond language, age or colour, urmarind muzica si lasand cumva privitorul fara repere fizice sau temporale, cu o poveste in care primeaza viziunea artistului asupra umanitatii si muzicii.

DVDul vine la pachet cu cateva reprezentatii live ale artistului, in afara documentarului, dintre care recomand “bootleg-urile” de la Royal Albert Hall din Londra inregistrate in 1998 si cu un videoclip “Ground On Down” din 1995, cantec de pe albumul “Fight for your mind” si care se vede mai jos.

6 septembrie, 2017 de Aliaj